Sfânta Fecioara Maria, Mama lui Isus, în Evanghelia dupa Matei

Prezentari biblice PPT: În vremurile Bibliei

DOCUMENT   DE  STUDIU

Sfânta Fecioara Maria, Mama lui Isus, în Evanghelia dupa Matei

„De Maria numquam satis!”

„Despre Maria niciodata nu se poate vorbi destul!”

sfântul Bernard de Clairvaux

Evanghelia dupa Marcu o integreaza pe Maria in cadrul unei familii surprinzatoare, Evanghelia dupa Luca omagiaza acceptarea neconditionata a Fecioarei de a fi Mama lui Isus, Evanghelia dupa Matei o considera o femeie speciala, iar evanghelistul Ioan o primeste in casa lui. Cartea Apocalipsei o incununeaza cu sori si stele. Dar cine era Maria din Nazaret? Cum o considerau crestinii din primul secol al Bisericii inceputurilor?

Evanghelistul Matei o mentioneaza de noua ori pe mama lui Isus, trei dintre acestea sunt preluate din textul evanghelistului Marcu (Mt 12,46.4 si 13,55). Celelalte consemnari apar in „evanghelia copilariei” (Mt 1-2), la finalul genealogiei mesianice a lui Isus (Mt 1,18); apoi in 2,11: Si, intrand in casa, au vazut copilul impreuna cu Maria, mama lui, urmand de patru ori sintagma „copilul si mama lui” (2,13.14.20.21). Aceste naratiuni evanghelice subliniaza legatura atat de intima si gingasa dintre mama si fiu. Tonul este dat de maternitatea Mariei, rolul ei in economia mantuirii. Ea vorbeste si actioneaza pentru a-si insusi vocatia de slujitoare a Fiului ei, intr-un mod exemplar pentru noi, crestinii.

In primul capitol al evangheliei, la porunca lui Dumnezeu, Iosif are grija de casa, participa la comuniunea familiala a gospodariei din Nazaret, deoarece Matei va amplifica rolul acestuia. Sensul de baza al evenimentului nasterii lui Isus este determinat de integrarea acestui prunc in „linia regala si mesianica” a casei lui David, recunoscut de catre magii din Orient drept regele nou-nascut al iudeilor (Mt 2,2a). Isus este fiul lui David, prin Iosif, dar in ce mod?

Arborele genealogic al lui Isus, introdus chiar la inceputul evangheliei, contine un text surprinzator, Mt 1,16: Iacob i-a dat nastere lui Iosif, sotul Mariei, din care s-a nascut Isus, cel care se numeste Cristos. In comparatie cu alte naratiuni despre nasteri, mentionate in genealogie, verbul „a da nastere” este aici la o forma pasiva, urmand modul semitic de a sublinia actiunea lui Dumnezeu, prin evitarea scrierii Numelui divin: Dumnezeu ii ofera Mariei privilegiul de a-l naste pe Isus. Dar, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, cum poate fi integrat Isus in linia mesianica a fiilor lui David? Cum au reusit credinciosii din mediul iudaic sa-l numeasca pe Isus fiul lui David si Fiul lui Dumnezeu?

Din perspectiva lumii iudaice, filiatiunea davidica este determinata de Iosif, deoarece, in aceasta traditie, tatal acorda fiului obirsia, nu mama. Pe de alta parte, zamislirea lui Isus este rodul actiunii Duhului Sfant asupra Sfintei Fecioare, fara nicio participare din partea lui Iosif. Aceasta convingere este justificata de Isaia 7,14, citit in Septuaginta: Iata, fecioara va naste un fiu. In acel context istoric, profetic, autorul se referea la regele Iudeii, Ahaz, din casa lui David, a carui sotie urma sa-l nasca pe regele Ezechia, considerat de evreii din acele vremuri un rege drept, cu alura mesianica.

Evanghelistul Matei reuseste sa adapteze cele doua titluri ale lui Isus, prin fidelitatea lui Dumnezeu fata de fagaduintele Sale. In ambianta iudaica din vremea lui, problema nu era de a sti cum Isus putea fi numit Fiul lui Dumnezeu, mai degraba invers. Cum de acest Fiu al lui Dumnezeu, mai mare decat Moise, pe muntele Tabor dezvaluit in cadrul unui nou Sinai, poate fi numit fiul lui David? Asadar, daca David il numeste Domn, cum poate fi fiul sau? (Mt 22,45) Matei este interesat sa explice cum acest Fiu al lui Dumnezeu a ajuns om, nu cum omul Isus a devenit Dumnezeu.

 

Bibliografie:
Ch. PERROT, Marie de Nazareth au regard des chrétiens du premier siècle, Les Editions du Cerf, Paris 2013.
BEN- CHORIN, Un regard juif sur la mère de Jésus, Desclée de Brouwer, Paris 2001.