Prezentari biblice PPT: În vremurile Bibliei
DOCUMENT DE STUDIU
SFÂNTA FECIOARA MARIA, OCROTITOAREA OMENIRII
„De Maria numquam satis!”
„Despre Maria niciodata nu se poate vorbi destul!”
sfântul Bernard de Clairvaux
Mireasa din Betleem, William Holman, pictura în ulei
Din cele mai vechi timpuri crestine, Sfânta Fecioara Maria a fost considerata Aurora mânturii omenirii, Chivotul ferecat al Noului Legamânt, Bucuria lui Israel si Ajutorul creatinilor. Încununata de cele mai înalte cântari spirituale, ale sfântului Efrem Sirul si sfântului Ioan Damaschinul, de imnurile nuptiale medievale, închinate „nobilei Doamne a cerului”, „augustei Printese”, „Maica Fecioara, fiica fiului tau, umila si mai presus de orice faptura, aleasa sfânta a sfatului vesnic”, înnobilata atât de profund de Dante, Fecioara din Nazaret ne va fermeca întotdeauna prin frumusetea ei spirituala, adumbrita de negraita rasfrângere a Preasfintei Treimi.
Pentru multi dintre noi, urmeaza un timp al vacantei, un drum nou pe care-l vom face pâna în ajunul „Pastelui de Vara”, când vom praznui „Adormirea Maicii Domnului”, apoteoza desavârsita a unei vieti total daruite lui Isus Cristos. Documentul de studiu pe care vi-l propun, cu ocazia acestui pelerinaj spiritual marial, va contine teme consacrate vietii Preasfintei Fecioare Maria, traditiilor crestine din diferite perioade ale Bisericii, dezvoltarii cultului marial si locului Mariei în traditia iudaica si musulmana.
Sa ne lasam patrunsi de „Fecioara frumoasei iubiri”, contemplând Culmea de Lumina a creatiei divine, alegând-o neîncetat pe Maria drept Mama a credintei noastre.
Maria din Nazaret si lumea iudaica din vremea ei
Muzeul biblic din Nazaret, reconstituire a satului Nazaret
Cum traia femeia evreica din Galileea în secolul I? Cum se desfasura viata ei cotidiana? Ce însemnatate avea ea în societatea iudaica a acelor vremuri? Cum am putea sa o reprezentam pe Maria în coordonatele unei astfel de societati?
Conform Tratatului Mishna Ketubot (tratat talmudic palestinian din secolul al II-lea d. C., care stipula relatiile dintre soti), sotia era responsabila de îndeplinirea activitatilor casnice ale familie. Printre atributii, enumeram pregatirea mesei, tesutul si cresterea copiilor. Femeia evreica din Galileea secolului I pregatea cuptorul, aducea apa de la izvor dimineata si seara, torcea lâna si inul (fara sa le amestece, îndeplinind prescriptiile rabinice), vopsea tesaturile si cosea hainele. Ustensilele de bucatarie trebuiau, de-asemenea, întretinute, asigurându-se regulile de puritate rituala pentru oalele si tigaile din lut si ceramica, pentru sticlele si paharele din sticla. Astfel de materiale au fost descoperite în timpul sapaturilor la lucrarile arheologice întreprinse la Sephoris. Tot în acele vremuri, femeia acorda o atentie deosebita conservarii alimentelor, pentru a preveni rugina si viermii (cf. Mt 6,19): orzul si grâul pentru pâine, pestele uscat, legumele, verdeturile, ceapa, smochinele, rodiile si maslinele, produsele obtinute din cresterea caprelor si oilor. Barbatii mergeau la piata si femeile ramâneau, mai degraba, în casele lor, iar daca plecau la drum erau întotdeauna însotite. Conditia sociala a femeilor depindea de sotii lor. Iosif, Purtatorul de grija al lui Isus, tâmplar de meserie, apartinea clasei mijlocii a societatii, luând în considerare ca multe meserii nu erau prea des reprezente într-un catun atât de mic, precum Nazaret.
Maria (Mariam în aramaica si Miriam în ebraica) nu stia sa citeasca si, cu atât mai putin sa scrie, pentru ca, în acele vremuri, femeile primeau educatie din partea parintilor, sotilor si din ascultarea predicilor rabinilor din sinagoga. Totusi, putem sa presupunem ca evlavia populara din scolile fariseilor a influentat familia lui Isus, inclusiv pe Iosif, numit „drept”, (dikaios) în Mt 1,19. În conformitate cu sursele de care dispunem, stim ca femeii evreice din vremea Mariei i se cerea sa recite multumirea dupa mese, pentru a spune anumite binecuvântari, fiind numita „regina Sabatului”.
Poate ca Maria a fost la Ierusalim, în timpul celor trei sarbatori de pelerinaj (Pesah, Savuot Si Sukot), cu siguranta a participat la masa de Paste care consta în a mânca mielul de Seder, Cina pascala, în familie, la Ierusalim. Practica religioasa a Mariei din Nazaret nu se îndeparta în niciun fel de obiceiurile evreiesti raspândite în acea vreme.
Reprezentarile epigrafice ale timpului ne permit sa presupunem ca Maria era îmbracata într-o camasa strâmta, lunga, pâna la glezne, si cu o mantie lunga. Camasa era tesuta din in, a carui provenienta era din Galileea, în timp ce mantaua era confectionata din lâna de origine iudaica. Textele din Mishna Sotah (tratat despre orânduiala femeilor) evocau femei care purtau bijuterii în nas si urechi, înfrumusetându-se cu lantisoare si coliere purtate la gât, inele si bratari însirate pe degete si pe brate.
Maria din Nazaret s-a conformat, asadar, obiceiurilor si traditiilor societatii iudaice din acele vremuri, meritând pe deplin epitetele biblice din celebrul imn, Tota pulchra es, Maria! (scris în secolul al IV-lea): slava Ierusalimului, bucuria lui Israel, cinstea neamului nostru!
Cristina Mares