Jurnalul meu cu Dumnezeu – miercuri, 20 martie si duminica, 24 martie 2019

Jurnalul meu cu Dumnezeu în Postul Mare al Învierii

prezentare PPS:  Nu cerul cel promis cândva ma face sa ti ofer iubirea mea!,  Drum crucial

Miercuri, 20 martie 2019

        Duminica, 24 martie 2019, pagina atelier biblic

Sa citim Cuvântul Domnului: Matei, 20,17-28

08952ff6

Pe cand Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici si le-a zis:  „Iata ca ne suim la Ierusalim, si Fiul omului va fi dat in mainile preotilor celor mai de sea ma si carturarilor. Ei Il vor osandi la moarte  si-L vor da in mainile Neamurilor, ca sa-L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca; dar a treia zi va invia.”  Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus impreuna cu fiii ei si I s-a inchinat, vrand sa-I faca o cerere.  El a intrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceste”, I-a zis ea, „ca, in Imparatia Ta, acesti doi fii ai mei sa sada unul la dreapta si altul la stanga Ta.”  Drept raspuns Isus a zis: „Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.  Si El le-a raspuns: „Este adevarat ca veti bea paharul Meu si veti fi botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu; dar a sedea la dreapta si la stanga Mea nu atarna de Mine s-o dau, ci este pastrata pentru aceia pentru care a fost pregatita de Tatal Meu.”  Cei zece, cand au auzit, s-au maniat pe cei doi frati.  Isus i-a chemat si le-a zis: „Stiti ca domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire.  Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru;  si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.”

Sa meditam:

Credinta dezvaluie ceea ce timpul învaluie

Vrei sa vezi credinta acestei femei? Gândeste-te la ceea ce ea a cerut de la Domnul Isus… Crucea era pregatita, Patimirea umbrea orizontul, multimea de dusmani, gata sa atace. Învatatorul vorbeste despre moartea lui, ucenicii sunt nelinistiti: chiar înainte de patimire ei se înspaimânta la simpla amintire a ei; ceea ce Isus le spune îi uimeste, tulburarea îi bântuie. Chiar în acea clipa, aceasta mama se desprinde de grupul ucenicilor, cerând o Împaratie si  un jilt pentru fiii ei. Femeie, ce spui? Tu auzi vorbindu-se despre cruce si vrei un tron? Vine ceasul Patimirii si tu te gândesti la Împaratie? Lasa-i pe ucenici în seama fricii si pericolului. Dar de unde îti vine acest curaj de a cere aceasta demnitate? Ce anume te determina sa te gândesti la o Împaratie?

Si, parca ne-ar raspunde: „Eu vad  Patimirea, dar întrezaresc si Învierea. Vad crucea semanata în pamânt, dar contemplu cerul deschis. Privesc cuiele, dar aproape este si jiltul… Chiar Domnul a spus ca voi veti sta pe douasprezece tronuri (Mt 19,28). Eu ma întorc spre viitor cu ochii credintei.”

Astfel, eu cred ca aceasta femeie a anticipat chiar si credinta raufacatorului de pe cruce. Pe cruce el a grait rugamintea: Aminteste-ti de mine în Împaratia ta. (Lc 23,42). Înainte de cruce, mama celor doi frati a implorat venirea Împaratiei… Ce dorinta pierduta în contemplarea viitorului! Ceea ce timpul învaluia, credinta dezvaluia!

Sfântul Vasile de Seleucia (?-468)

Sfaturi:

„Numai credinta neclintita mântuieste pe om aici si dincolo deopotriva. Credinta e puntea vie peste prapastiile dintre sufletul zbuciumat si lumea plina de enigme, si mai cu seama între om si Dumnezeu.” (Liviu Rebreanu)

Sa ne gândim astazi ca numai credinta este demna de iubirea noastra, de sperante, de suferinte si de greutati. Ea este  tarmul odihnei noastre în Cristos, pentru ca numai El este demn de toate eforturile noastre de a birui lumea.

sr. Cristina Mares

 

Comments are closed.