De vorba cu Dumnezeu în Postul Mare al Învierii

Va invit sa cititi aceasta pagina  în fiecare zi a Postului Mare, începem în Miercurea Cenusii, 6 martie. Faceti un gest personal, simbolic, pentru acest timp sfânt, cumparati-va un Jurnal, în care sa scrieti ganduri zilnice, desprinse din textul evanghelic si din experientele personale. Un Jurnal cu Dumnezeu. Daca cititi, veti descoperi de ce!

De vorba cu Dumnezeu în Postul Mare al Învierii

„Vino, porumbita mea, aleasa mea! Postul Învierii mele a sosit!”

cuvantul-lui-dumnezeu9E timpul, a venit timpul sa vorbim mai mult cu noi însine, cu Dumnezeu si cu cei din jurul nostru. Pentru ca Postul Mare este suprema Clipa de vesnicie a cunoasterii de sine, o farâma de timp încredintata de  Dumnezeu omului, în cautare de iubire si de sens.

A venit vremea sa înfaptuim o ruptura totala între duhul acestei lumi si viata noastra crestina, pentru a gasi nestemate care nu pier niciodata. Ele vor fi urme ale pasilor Domnului Isus, care a strabatut primul Postul Mare al Învierii, invitându-ne, astfel, si pe noi sa descoperim, în aceste saptamâni, pretioasele îndemnuri pentru adevarata Viata.

Prima nestemata este Tacerea, deoarece printul acestei lumi, care se opune linistii lui Dumnezeu, este Zgomotul din jur  si din imaginarul nostru. În lumea noastra sensibila nu exista tacere, pentru ca ea depaseste cuvintele si faptele noastre, salasluind in inima, adapost total al Duhului Sfânt. Doar în tacerea vietii noastre interioare putem auzi glasul celui drag, care striga: „Vino, porumbita mea, aleasa mea, uite, Postul Învierii mele a sosit!”

Tacerea este fauritoare de Taina, o alta nestemata a vietii crestine. Cand  Domnul ne vorbeste inima la inima, un mare Mister al vietii ni se arata. Doar noi îl stim, de aceea avem nevoie de o desprindere de aceasta lume, plina de „transparente mass-media”, pentru a intra în paradisul sacru al inimii. Taina îl leaga pe îndragostit de persoana iubita, pe mama de copilul ei,  pe om de Dumnezeu, dar, în acelasi timp, îi separa de galagia nesatula a cotidianului.

Tacerea interioara nu trebuie cautata, ea este o urmare a tainelor pe care le purtam in noi, a Iubirii care ni s-a daruit, pentru a fi capabili sa iubim si noi. Cine cauta Linistea interioara nu o va gasi, pentru ca natura noastra se îngrozeste în fata golului nespus în cuvinte.

Ceea ce trebuie sa cautam cu adevarat, pentru a gasi Tacerea în noi, este Rugaciunea, o alta nestemata a vietii crestine. Viata de zi cu zi, fara un timp de rugaciune, este de nesuportat. Toti trebuie sa cautam o clipa de rugaciune, sa fim fideli acestui har, care ne hraneste zilnic, pâinea noastra, cea de toate zilele. Astfel, aceasta nestemata devine taina noastra spirituala care ne ascunde în viata lui Dumnezeu. Cu cât este mai puternica rugaciunea, cu atât ea ne pazeste de galagia acestei lumi, o lume care nu va întelege vreodata sensul Absolutului în viata noastra.

a89d16984a26c4936a731d053ce5e8acSfântul Toma de Aquino ne îndeamna „sa avem obiceiul lui Isus de a se ruga”, pentru ca rugaciunea este „negotul” nostru cu El, un schimb de har si de prietenie pentru  o întreaga zi, nu mai  mult. Descoperirea prezentei lui Cristos în cotidianul nostru este taina noastra, desprinsa dintr-o rugaciune, deoarece ea este respiratia sufletului nostru, asa cum aerul este respiratia trupului.

Suntem atât de obisnuiti sa avem un fond sonor în timpul zilei, încât vorbim tot timpul, ascultam muzica, muncim neîncetat, ne programam viata si controlam totul, uitând ca avem si o viata spirituala, singura adaptata total la conditia de Om, de fiu al lui Dumnezeu.

Toate Cuvintele lui Isus Cristos, mari Nestemate ale vietii crestine, sunt pentru noi taine. Înseamna ca Biblia devine, pentru noi, cartea minunata a Tacerii lui Dumnezeu, tarâmul primordial al rugaciunii omului. Graiul Bibliei ne conduce la Cristos. El este, în rugaciunea noastra, acea sete de Adevar, Bunatate si Frumusete, care nu se potoleste în aceasta lume sensibila în care traim. „Licoarea fericirii” este Cuvântul vesnic al lui Dumnezeu, soptit in fiecare dimineata la urechile noastre: „Te iubesc cu o iubire vesnica! Mi-esti drag, ca lumina ochilor! Eu sunt Mângâietorul tau!”. El este marele adevar al existentei noastre telurice, care ne însoteste de dimineata pâna seara, un adevar trecut prin focul zilnic al  luptelor, suferintelor, dar care straluceste neîncetat la lasarea serii, când tumultul lumii apune, pentru a face sa rasara Linistea unui suflet iubit, fara încetare, de Dumnezeu.

Daca esti pregatit sa începi Postul Mare al Învierii lui Cristos, te invit sa citesti zilnic textul evanghelic si cateva învataturi desprinse din el, care sunt pentru tine hrana spirituala pe un drum deloc usor în lume. Consacra pentru Dumnezeu un timp scurt dimineata, inainte de a pleca la serviciu, sau în timpul zilei, pentru a citi Cuvântul datator de sens. El nu te va dezamagi niciodata. Daca vrei, scrie-mi pe adresa de e-mail, scoalabiblica@yahoo.fr , cum a lucrat in inima ta acest grai al lui Dumnezeu, cum te-a ajutat sa faci fata unei zile din viata ta. Iar eu iti voi raspunde cu propria mea experienta. Împartaseste cu crestini din comunitatea ta  acest Jurnal, vestind faptele minunate ale Domnului din viata   ta. Sa facem din acest Post un dialog de credinta în inima lui Dumnezeu si a Bisericii. Te astept în lumea mea spirituala  www.nazareth.ro, pagina, revista biblica, in fiecare zi, începând cu Miercurea Cenusii, 6 martie 2019.

sr. Cristina Mares

Comments are closed.