La izvorul sensului biblic

La izvorul sensului biblic

un itinerariu biblic pentru a descoperi întelesul cuvintelor Bibliei

o prezentare speciala:   Duiosia lui Dumnezeu

Chipul iubirii lui Dumnezeu în Biblie (I)

Picture1Fericit anul în care Dumnezeu, prin gura profetului sau (astazi, prin Papa Francisc), vesteste un an de milostivire poporului sau.  Oare nu este el copilul timpului sau? Îl simte ca pe o plamada gata sa dea pe dinafara, pregatit sa primeasca din partea absolutului Dumnezeu ceasul vindecarii si al biruintei, ceasul mângâierii si al cântarii de primavara, pentru ca omul credincios este o fiinta nomada pe acest pamânt, supusa, uneori într-un mod tragic, timpului si spatiului. De aceea un an de milostivire îl copleseste si-l scoate din inertia lumii create si-l azvârle în pântecul iubitor al Celui Atotputernic, lânga acel piept metaforic al lui Dumnezeu, unde îsi recunoaste chipul si asemanarea cu Facatorul vietii.

Despre milostivire vom încerca sa vorbim în aceste pagini biblice, pornind de la premisa ca un cuvânt nu poate sa exprime bogatia semantica a acestui concept biblic semit, atât de mult desprins din realitatea omeneasca, din simtamintele cele mai adânci ale firii noastre, care ne strabat atunci când iubim, suferim sau murim pentru cei din jurul nostru. Fara sa ne referim la sensul actual al cuvântului milostivire în limba româna (incomplet pentru un cunoscator al textelor biblice), precizam doar ca el provine din expresia latina misericordia, de misereri, a avea mila si cor, cordis, inima: inima înduiosata de suferinta.

Tot ceea ce cuprinde întelesul milostivirii, în sensul biblic, se oglindeste puternic în esenta, Fiinta nespusa lui Dumnezeu, dezvaluita de însusi evanghelistul Ioan în prima lui scrisoare: Dumnezeu este Iubire (1In 4,8). „Dumnezeu nu poate sa nu se iubeasca pe el-însusi”, spunea pr. Marie Dominique Philippe, pentru ca totul în el este aceasta iubire care în textele biblice evoca mai multe apecte, exprimând  legaturi între Dumnezeu si oameni. Fiecare aspect se refera la  un cuvânt ebraic diferit:

  1. Iubirea-afectiune (ahava) exprima legatura sentimentala fata de o persoana; este termenul folosit pentru marturisirea de credinta iudaica: Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot cugetul tau si din toate puterile tale (Dt 6,5).
  2. Iubirea-bunatate (hèsèd) este dorinta de a face binele fata de o persoana, datorita existentei unui legamânt. Ne referim astfel la iubire pe care Dumnezeu i-o arata poporului sau, Israel, în cadrul legamântului de pe muntele Sinai. Mai putem traduce acest cuvânt prin bunavointa si fidelitate.
  3. Iubirea-înduiosare care, la rândul ei, exprima trei întelesuri: duiosia mamei (raham, blândete), fidelitatea tatalui (emet, adevarul, poarta în el scopul vietii omului pe pamânt) si harul îndurator (hanan).

Oare cum am putea sa întelegem aceasta taina a iubirii lui Dumnezeu, aducând-o într-un singur hotar al sensului? Aspectele însiruite mai sus ne descopera un program de viata, calea care le întrece pe toate, dupa spusele sfântului Paul, pentru a trai autentic si ferm poruncile biblice: Fiti sfinti! Iubiti-l pe Dumnezeu! Iubeste-te pe tine însuti! Iubeste-l pe aproapele tau! Fiti milostivi!

sr. Cristina Mares

Comments are closed.