Cristos a inviat!

 Solemnitatea Învierii Domnului

prezentare speciala: Pacea

Ce nu a invins Cristos, pentru ca eu sa nu pot invinge?

 

Suntem in cautare de sens, de eliberare, de adevar, de finalitate, de iubire, mai presus de orice, dar cat realizam ca nimic din toate acestea nu putem avea, daca nu ne-am invins pe noi insine. Ne este dor de viata, de raspunsuri fel de fel, de multumire interioara si de echilibru, dar putem sa implinim aceste dorinte, fara o lupta crancena data in noi insine, cu propriile noastre limite, care ne arata ca drum lung este de la vis la realitate.

Care este adevarata lupta care se da in cugetul lui Cristos in timpul celor trei zile sfinte?  Ce trebuie sa intelegem si noi din zorii Invierii, zorii acelei Biruinte care ne intareste credinta si ne sparge surzenia constiintei noastre?

Intai de toate, Cristos a dus adevarata lupta a dreptatii si a adevarului, dupa supremele vorbe rostite de teologul Hans Urs von Baltazar. El a purtat Crucea lui interioara, brazdata de ipocrizia lumii in care traia, superficialitatea religioasa, de lasitatea  unei societati corupte, pentru a se confrunta cu o Cruce exterioara, chipul  palid al ascultarii sale,  oglindit deja in intunericul din gradina Ghetsemani.

Intreaga lui viata, si sa ne gandim ca acest lucru este valabil si pentru noi, de la Intrupare pana la Inaltarea sa glorioasa, a fost determinata de acest indemn, tradus inegalabil de Andre Chouraqui, in textul fericirilor din evanghelia dupa Matei:  La drum, cei insetati dupa dreptate! La drum spre Cruce, am adauga, amintindu-ne ca lupta este conditia esentiala a crestinului pe acest pamant, pentru a cuceri Imparatia Cerurilor, capatul inefabil al biruintei Fiului lui Dumnezeu, el insusi Rege al acestei Imparatii.

Cum sa lupti, daca nu ai armele pregatite? Cum sa ti le alegi,, daca nu stii, macar un pic, puterea dusmanului tau? Si, cum sa crezi in speranta biruintei, daca nu-ti cunosti puterea de la care-ti vine atata curaj, ca ai impresia ca poti muta muntii din loc?

Il avem pe Cristos, calea luptei noastre, arma noastra suprema, curajul nostru nebanuit si biruinta noastra totala. Ce nu a invins el, pentru ca eu sa nu pot invinge? A luat in trupul sau ranile noastre, fricile noastre, planurile si deznadejdile, totul, ca sa ducem, in crucea noastra din adancuri, toate crucile care se ridica in afara noastra, ca sa ne amintim ca a invins, prin ascultarea lui sfanta,  tot ceea ce nu este dreptate si adevar.

Invierea este aceasta Biruinta a lui Dumnezeu, a Iubirii gingase care se implineste in viata noastra, eliberata de un Dumnezeu facut Om, pana in adancurile  omenitatii noastre zbarcite de rani si contradictii, dar  inaltata si infrumusetata de orizonturile unui Rastignit. Da, Invierea este a noastra, Cristos este al nostru si noi suntem ai lui, pentru ca am luptat si am biruit cu el.

La drum, crestini, spre Imparatie!

sr. Cristina Mares

Comments are closed.