Preotia levitica in Vechiul Testament

prezentare PPS: Minuni ale lumii de ieri si de azi

Preotia  regala în Vechiul Testament

Iubiti cititori, continuam sa abordam tema preotiei în Vechiul Testament, pentru a ne referi la  perioada regalitatii. În anul 1220 î.C., Israel era un grup înca nomad în Tara Canaanului. Cele douasprezece triburi, unite în numele Domnului, au reusit sa cucereasca unele cetati, esuând în fata altora (cf. Jud 1). Tentative ale monarhiei s-au remarcat în secolul al XII-lea î.c., în tribul lui Manase (judecatorii Ghedeon, apoi Abimelek, la Sihem si Iefte, denumit rôsh sau qâsin, „conducator”). Însa, aceste încercari s-au lovit de opozitiile tribului puternic al lui Efraim pe care îl conducea Iosue, urmasul lui Moise. În locul functiilor regale, aceste triburi au preferat  capeteniile politice, „judecatorii” ( shôfetim ), ca în Fenicia si, mai târziu, în Cartagina. La sfârsitul perioadei acestora, luptele dintre triburi si amenintarile din exterior au încurajat o noua aspiratie catre regalitate. O institutie permanenta raspundea mai bine la necesitatile timpului, decât interventiile spontane ale unui judecator carismatic.

Regalitatea israelita a aparut la sfârsitul secolului al XI-lea, când se stingea ultimul judecator, Samuel. La dorinta poporului, acesta a uns primul regele, în persoana lui Saul, realizându-se, astfel, trecerea irevocabila de la teocratia mozaica – Dumnezeu, regele lui Israel– la monarhie.

Cine putea sa fie rege în Israel si ce atributii îi erau consacrate?  Numit malk(u), precum regii din Siria si din Palestina, regele era Unsul Domnului, Mesia, iar consacrarea cu mirul sfintei ungeri releva semnul sfinteniei si al vietii divine, fiind umplut de puterea Duhului. El era „ales” ( bhr) de Dumnezeu, având demnitatea de fiu adoptiv si slujitor privilegiat  :El va fi pentru mine fiu si eu voi  fi pentru el tata (Ps 89,27-28).


Pectoralul Marelui Preot


Ce functie îi acorda dreptul de a intra în dialog cu Dumnezeu? El  îndeplinea rolul unui „preot”,asemeni faraonului, regilor mesopotamieni, hititi si fenicieni; era pazitorul locului sfânt, spatiu rezervat divinitatii. Regele lui Israel era kôhen,dupa rânduiala lui Melchisedec, preotul care l-a binecuvântat pe Abraham, daruindu-i pâine si vin (cf. Gn 14,20). Însa, preotia regala în Israel nu va avea doar misiunea de a pazi locurile sfinte sau profetiile lui Dumnezeu, ci va deveni o preotie a jertfelor, a ospaturilor, mai mult sau mai putin sacre, si a  binecuvântarilor pentru popor. Avem exemple, în acest sens: regele din Regatul de Nord urca la altar (3 Rg 12,33; 4 Rg 16, 12-15), Saul ofera un sacrificiu la Gilgal (1 Rg 13,9-10), David la Ierusalim (2 Rg 6,13); la fel si Solomon (3 R 3, 4.15). David ofera o mare petrecere poporului, atunci când aduce Chivotul Legii la Ierusalim (2 Rg 6,19) ; Solomon sarbatoreste, cu ocazia sfintirii Templului. Si unul si altul binecuvânteaza poporul ( 2 Rg 6,18; 3 Rg 8,14).


Regele organiza cultul, chiar si atunci când executa personal dansul sfânt în fata Chivotului, îmbracat în vesmânt preotesc. Regele David  a ridicat un altar (2 Rg 24,25), Solomon a construit Templul (3 R 6,1) si a consacrat locul unde era asezat altarul pentru ardere-de-tot (3 Rg 8,64).

Am putea adauga si alte referinte, fara sa conchidem ca regele era preot, în sensul strict al termenului. El era învestit cu acest drept de a veghea asupra cultului; dar, în diferite situatii, era însotit de preot. Astfel, regele Saul s-a atasat de preotii Ahia si Ahimelec, regele David de preotul Abiatar si regele Solomon de preotul Tadoc. Dumnezeu însusi spune: Si-mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupa inima mea si dupa sufletul meu; si casa lui o voi întari si va umbla el înaintea Unsului meu în toate zilele(1Rg 2,35).

Prezenta preotului (mai târziu si a profetului) în viata regelui va avea un rol hotarâtor în mentinerea principiilor de baza ale Legii lui Moise. Credinta într-un Dumnezeu unic va fi de multe ori pusa la încercare, de catre conduitele neadecvate ale multor regi, însa glasul preotului va reaminti ca dreptatea si milostivirea sunt fundamentul regalitatii în Israel. Spiritualitatea sacerdotala se va impune, asemeni unui cod moral, în viata poporului, pregatit sa intre în casa Domnului, Templul de la Ierusalim, construit de regele Solomon.

Va invit sa cititi cu atentie cartea profetului Osea  4,4-10 si cartea profetului Amos 7,10-17, pentru a aprofunda doua datorii ale preotului: predicarea cunoasterii lui Dumnezeu si ocrotirea celor saraci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *