Preotia levitica in slujirea Vechiului Legamant

PAGINA CRESTINULUI  MISTIC

prezentare PPS: lista de cumparaturi

Preotia levitica în slujirea Vechiului Legamânt

Distinsi cititori, continuând calatoria noastra spre izvoarele biblice ale teologiei sacerdotale, ne vom opri la o perioada extrem de importanta din istoria poporului evreu, descrisa în cartea Exodului si în cartea Deuteronomului: drumul fiilor lui Israel prin desert, dupa eliberarea lor din robia egipteana  (1250-1200 î C.). În acea perioada, cele douasprezece triburi ale lui Israel au format  poporul ales, primind pe Muntele Sinai Decalogul, semnul Legamântului încheiat între Dumnezeu si Israel.  Moise a daruit israelitilor esentialul unei legislatii si primele baze ale institutiilor sociale, însa trebuia sa-i organizeze si religios. Clasa sacerdotala dateaza din aceasta perioada. Preotii au devenit o categorie oficiala a slujitorilor cultului; ei nu erau doar interpreti  ai profetiilor sau ai deciziilor juridice, ci aveau si sarcina de mijlocitori ai vointei lui Dumnezeu; tot ei aduceau divinitatii ofrandele si jertfele credinciosilor.

Conform traditiilor din vechime, functia sacerdotala era încreditata unei familii. De aceea Moise a ales tribul lui Levi, cel al fratelui sau, Aron, pentru a-l consacra cultului religios. Etimologia cuvântului levi, lwh, propusa de vocabularul biblic, indica sensurile urmatoare:a însoti, a se atasa de cineva, a se alipi de cineva. Prima sotie a lui Iacob, la nastere, îl numeste pe copilul sau Levi, pentru ca, spunea ea: De acum se va lipi de mine barbatul meu (Gn 29,34). Levitii erau oameni atasati de slujirea unui templu sau a unui cult. Dintr-un simplu trib, au devenit o comunitate religioasa. Datorita evenimentelor petrecut,e începând cu iesirea din Egipt, levitii vor fi însotitorii lui Dumnezeu, mereu alipiti de fiinta lui.

Urmasii lui Levi au fost alesi pentru a oficia ritualul sacru. În cadrul acestui trib, o ramura a primit fagaduintele unei preotii vesnice, la care erau subordonati alti leviti, grupati pentru a împlini functiile inferioare ale cultului. Asadar, exista o diferenta  între preoti si leviti, chiar daca proveneau din acelasi trib. Profetul Iezechiel, el însusi preot, scria: Ei (levitii) vor sluji în templul meu ca strajeri la portile templului si facând slujba templului; ei vor junghia pentru popor arderi de tot si alte jertfe si vor sta înaintea lui ca sa-i slujeasca (Iz 44,11).  Iar preotii din semintia lui Levi (…) aceia se vor apropia de mine ca sa-mi slujeasca si vor sta înaintea fetei mele ca sa-mi aduca grasime si sânge, zice Domnul Dumnezeu (Iz 44,15; cf. Lc 10,31-32).

Învestitura fiilor lui Levi avea loc pe baza unei formule tehnice, conform textului din cartea Exodului 32, 29: Umpleti mâinile voastre astazi pentru Domnul (trad. cf. Bible de Jérusalem).În alta traducere din ebraica aflam o alta varianta, mai clara: Consacrati-va astazi Celui Vesnic (cf.  La Bible, traducerea Rabinatului francez, Les Editions Colbo, Paris, 2004). Legatura totala cu Domnul este bine marcata de prepozitia pentru; o regasim si în alte exprimari: a fi preot al sau pentru Domnul. Aceasta consacrare cu mirul sfintei ungeri, în numele lui Dumnezeu, era semnul comuniunii totale de viata între preot si Dumnezeu (cf. Ex 30, 30-31). Criteriul decisiv al acestei împuterniciri a fiilor lui Levi era relatia exclusiva si nezdruncinata cu Dumnezeu.

Carisma existentiala a fiilor lui Levi era saracia, pentru ca, la împartirea Tarii Canaanului în regiuni, toate triburile au primit un teritoriu, în afara de cel al lui Levi (cf. Dt 18,1-2). Refuzul pamântului însemna, într-o societate înca nomada, refuzul bogatiei, permanentei, sigurantei. De aceea preotii erau saraci, alipiti existential de Dumnezeu, depinzand de bun?tatea credinciosilor. Prin acesti slujitori sacri, Dumnezeu era legat de oamenii cei mai saraci, de straini, de orfani si de vaduve (cf. Dt 14,29). Diferentele sociale îl priveau si pe Domnul; de aceea preotii (prin traditia sacerdotala) vor elabora, de-a lungul timpului, o învatatura religioasa a suferintei si o etica sociala, fundamentata pe Decalog: si saracii sunt în cautarea mânturii, ei fiind preferatii lui Dumnezeu.

Traditia biblica a desertului ne descopera rolul concret al preotiei lui Levi, care s-a nascut o data cu Legamântul de pe Muntele Sinai. Fiii lui Aron erau martorii fagaduintelor sfinte, încheiate între Dumnezeu si poporul ales. Preotiii erau numiti Apostolii Torei, având datoria de a învata poporul Legea lui Dumnezeu: Învata pe Iacov legile tale si pe Israel poruncile tale; pune tamâie înaintea fetei tale si arderi de tot pe jertfelnicul tau (Dt 33,10). Ei vegheau la sfintenia poporului, asa cum însusi Dumnezeu o cerea: Fiti sfinti, ca eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lv 19,2). Daca omul îl întâlneste pe Dumnezeu prin legamânt, el se straduieste sa fie chipul sau,  din dorinta lui de a fi sfant. A tinde spre sfintenie înseamna, pentru omul biblic, a merge la drum cu marele sau prieten, Dumnezeu. În acest sens, preotii lui Levi erau mijlocitorii acestui drum de sfintenie, reamintind poporului ales suprema porunca: sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul lui si sa te lipesti de el (Dt 30,20a).

Va invit sa cititi cu atentie cartea Numerilor, cap. 3 si cap. 6,22-27, pentru a aprofunda rolul preotilor in Biblie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *