Preotia lui Melchisedec

PAGINA CRESTINULUI  MISTIC

prezentare: Minunile lumii vechi si noi

Preotia lui Melchisedec, chipul ascuns al  preotiei lui Cristos

Distinsi cititori, continuam sa aprofundam izvoarele biblice ale teologiei sacerdotale, referindu-ne la perioada patriarhilor, descrisa în cartea Genezei, capitolele 12-50. Aceasta epoca nu a cunoscut preotia, existenta unei clase sacerdotale. Ritualurile, în special jertfa, erau oficiate de capul familiei (cf. Gn 22; 31,54; 46,1) Patriarhii aduceau jertfe în lacasurile de cult iar cartea nu vorbeste despre preoti, decât referitor la cei straini, care erau sedentari, si la preotii egipteni (cf. Gn 41,45; 47,22). Cu toate acestea, patriarhul Avraam va primi o vizita neasteptata din partea unei persoane tainice, care-i va confirma pe deplin statutul sau cultual: regele-preot al Salemului, Melchisedec.

Cele câteva rânduri din Geneza 14,17-20 nu pot fi trecute cu vederea de catre crestini: Si când se întorcea Avram, dupa înfrângerea lui Kedarlaomer si a regilor uniti cu acela, i-a iesit înainte regele Sodomei în valea Save, care astazi se cheama Valea Regilor. IarMelchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine si vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Si a binecuvântat Melchisedec pe Avram si a zis: „Binecuvântat sa fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului si al pamântului. Si binecuvântat sa fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrajmasii tai în mâinile tale!” Si Avram i-a dat lui Melchisedec zeciuiala din toate.

Text destul de dificil pentru exegeza biblica, precizând din capul locului ca istoricii mai spera si astazi sa descopere care sunt evenimentele la care se refera. Suprematia regilor îndepartati se extindea asupra Tarii Canaanului înca din acea perioada, provocând razboaie care vor însângera Orientul, pâna în zilele noastre.

Se cuvine o analiza narativa a acestui episod. În timp ce Avraam se întorcea  biruitor  de la o lupta, pe drum a fost întâmpinat de regele Sodomei. Dar, neprevazut, i-a aparut în cale Melchisedec (Melki-tedek, rege al dreptatii), Regele Salemului (cetatea pacii, conform traditiei iudaice, cetatea Ierusalim), Preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Situându-l pe Avraam în legatura cu viitoarea capitala a regelui David, textul doreste sa legitimeze legaturile foarte vechi pe care Israelul le-a avut cu Ierusalimul si drepturile pe care regele si preotul din aceasta cetate le aveau, pe atunci, asupra patriarhilor; dar ne ofera si numele divinitatii care era adorata. El Elion, numele acestui Dumnezeu Preaînalt, deriva din termenul ebraic alah, a urca, a fi ridicat, si se referea la un zeu preaînalt si preamarit (cf.Gn 14, 19-20; Nr 24,16). În calitate de rege, Melchisedec aduce o slujire cultuala, oferind pâine si vin (prefigurarea Sfintei Euharistii), hrana cea mai pretioasa care se oferea oaspetilor nobili ai desertului, binecuvântându-l apoi pe patriarh. La rândul sau, Avraam îi va raspunde printr-un gest de supunere, daruindu-i zeciuiala din toate ale sale. Aceasta plata nu avea decât o destinatie religioasa, fiind un impozit cerut de preotii de la Ierusalim, care domneau peste comunitatea iudaica, dupa robia din Babilon (586-538 î.C). De aceea naratiunea ar fi fost redactata în aceaa perioada.

Crestinul întrezareste în regele-preot Melchisedec o figura profetica a tainei sacerdotale a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, aaa cum a fost descoperita în  Psalmul 110. Acest psalm celebreaza urcarea la tron a unui rege-preot, asemanator lui Cristos: Domnul s-a jurat si nu-i va parea rau: „Tu esti preot în veci dupa rânduiala lui Melchisedec!” (Ps 110,4). Referitor la acest text, sfantul Ciprian de Cartagina scria: Desavârsind si mistuind jertfa simbolica, Domnul a oferit, la rândul sau, pâinea si potirul cu vin; fiind el însusi Domnul a toate, a plinit ceea ce vestea  Melchisedec. (Corespondenta II, Scrisoarea 63, IV,1) Autorul Scrisorii catre Evrei va recunoaste, în regele Salemului chipul lui Cristos, Marele Preot. El va folosi acest scurt pasaj al Genezei pentru a stabili superioritatea lui Isus asupra lui Avraam si asupra tuturor preotilor nascuti din semintia lui (cf. Evr 5,1-10). De altfel, asa cum am precizat mai sus, Melchisedec era considerat un personaj superior lui Avraam.

Textul ales este extrem de important pentru teologia sacerdotala, din mai multe motive. În primul rând, pentru ca subliniaza cele doua slujiri care se regasesc în identitatea preotului: el este un slujitor al dreptatii lui Dumnezeu si al pacii. Apoi, orice jertfa adusa de el pe altar este urmata de  binecuvântarea care se revarsa asupra poporului, în numele lui Dumnezeu (liturgia euharistica se încheie cu binecuvântarea finala). Prin aceste gesturi cultuale, preotia  nu se situeaza numai într-un timp biblic, ci si într-un timp al ritualului: aceasta leaga profanul de sacru, în cele mai adânci gesturi de închinare. Tocmai prin aceasta legatura de mijlocire între omenesc si divin, preotia a asumat prezenta inefabila a unui Dumnezeu care binecuvânteaza, fiind Creator si Datator de viata. Va urma

Comments are closed.