Cântarea Cântarilor

PAGINA CRESTINULUI  MISTIC

prezentare: Cele trei calauze

Cântarea  Cântarilor 1,2b

Meliora sunt uberatua vino!
Mai buna decât vinul este iubirea ta!

Iubirea dumnezeiasca înveseleste, întareste, farmeca, elibereaza …

Se spune ca vinul ne inveseleste, ne intareste, ne ameteste, asa o fi! Ce mai conteaza! Ceea ce este adevarat, de o mie de ori mai mult, este ca Iubirea lui Dumnezeu înveseleste, intareste, farmeca sufletul. Iubirea lucreaza, da navala, transforma, indumnezeieste totul, pâna când  sufletul este fericit, rânduit in pace. Oare bucuria nu este aceasta constiinta  adanca  a vietii divine care patrunde în suflet, dându-i o alta înfatisare? Inima era omeneasca, dar s-a indumnezeit, era întunecata, dar s-a luminat, era rece, dar s-a topit în focul Duhului Sfânt, nu vedea, dar acum îl contempla pe Acela care este totul. Sufletul nu avea nimic, dar s-a îmbogatit de prezenta Preaiubitului, nu putea nimic, dar acum, parca totul i se supune, pentru ca el asculta de Providenta.  O, Iubire, as vrea sa-ti repet neîncetat numele [1].

Sa ne explice Duhul Sfant, care patrunde cu mintea profunzimile lui Dumnezeu (1Cor 2,10)cum de iubirea poate sa fie puterea sufletului  nostru. Sta ascunsa, in inima noastra, aceasta putere de actiune, capabila sa stapaneasca toate pornirile naturii noastre, indreptându-ne inteligenta si vointa spre supremul Bine. Aceasta forta iubitoare ne ridica privirea, asemeni unui vultur, instrainandu-ne de gandurile acestei lumi individualiste si posessive. Astfel, sufletul nostru respira, se elibereaza. Numai aceasta libertate poate îmbratisa jugul blând al lui Isus.

Da libertatea este un bine la fel de pretios si de fragil ca viata noastra. Un bine sau un orizont? În orice caz, ceva anume, care ne îndeamna sa ne daruim si viata. Acesta este libertatea ideala, libertatea exigenta.

În limbajul Vechiului Testament, vocabularul aferent cuvântului libertate este prea putin prezent. Termenul ebraic pentru ideea de libertate este  hapash, a se elibera de lanturi, dar acest verb este utilizat o singura data  în cartea Leviticului (19,20), unde se vorbeste despre  un caz de nepunere în libertate a unei sclave. În alte saisprezece versete termenul exprima lipsa unei constrângeri, ca în cartea lui Iov (39,5), în textul în care Dumnezeu întreaba retoric:  Cine a dat libertate magarului? Libertatea, ca un concept, ca realitate abstracta, nu este prezenta în aceasta parte a Bibliei. Omul liber, eliberat, în textele Vechiului Testament, este credinciosul care asculta de vointa lui Dumnezeu. De aceea libertatea este sinonima cu vointa divina. Evreul întelept din cartile sapientiale este cel care împlineste providenta dumnezeiasca, asadar, omul total liber. Evreul nebun, în aceleasi scrieri, este acela care ignora aceasta providenta, fiind pentru toata viata lui înlantuit de propriul sau orgoliu.

În schimb, realitatea concreta a unei stari de libertate este adesea evocata; astfel, pericope multiple se refera la eliberarea unui sclav, la eliberarea dintr-o constrângere, eliberarea unui prizonier. Dumnezeu însusi elibereaza din robie, îl mântuieste pe credincios, ne scapa din strâmtorare, îsi cheama poporul din exil, pentru a-i darui libertatea.

Ne retine atentia un text minunat din Isaia 61,1: Duhul Domnului este peste mine, ca Domnul m-a uns sa binevestesc saracilor, m-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc celor robiti slobozire si celor prinsi în razboi libertate.

În acest pasaj este utilizat un cuvânt rar (prezent numai de zece ori  în Biblia ebraica) pentru a denumi libertatea, în general. Vorbim despre cuvântul DRÔR. Semnificatia lui este rândunica saumireasma de mir. Pentru a întelege starea de libertate, gândirea ebraica o asociaza cu pasarea, libera sa zboare, sau cu o mireasma care se raspândeste fara oprelisti. De aceea acest cuvant, în Vechiul Testament, nu înseamna o realitate abstracta, ci o experienta de eliberare.

În Noul Testament, termenul grec  pentru libertate, eleftheria, este foarte des folosit de sfântul Paul. În literatura veche, grecii au inventat aceasta valoare esentiala a vietii datorita lui Herodot si lui Tucidide. Radacina verbului care exprima ideea de a merge unde vrei tu, sta la originea cuvântului libertate. Este liber cel care poate sa mearga unde vrea, în comparatie cu sclavul, care merge doar unde îi cere stapânul. Aceeasi radacina are si întelesul de a creste. Asadar, este liber omul care poate sa se maturizeze fara piedici. Aceasta are o semnificatie foarte importanta pentru viata spirituala, deoarece maturizarea este strâns legata de accesul sufletului la libertate.

Libertatea vointei personale, sa mergi unde vrei tu, sa cresti fara piedici, sunt  tot  atâtea întelesuri care exprima starea de libertate a omului rascumparat de Cristos. Sa-l ascultam pe sfântul Paul, vorbind despre libertate: Fiti statornici în libertatea cu care Cristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi în jugul robiei (Gal 5,1). Pentru apostol, mântuirea lui Isus Cristos este o eliberare din robiile noastre spirituale! El foloseste pana de scris pentru a contura, în chip minunat, limbajul libertatii în Cristos, fiind, cu adevarat, apostolul libertatii. În teologia paulina exista trei tipuri de robie: a mortii, a legii si a pacatului. Cunoscând, într-un mod cât mai realist, aceste trei tipuri de robii, atât de actuale, putem sa pasim cu mai multa limpezime pe drumul libertatii. Citând un mistic rus, N. Berdiaev : Aleg liber adevarul care ma elibereaza, ne dam seama cât de aproape era Paul de aceasta cale de eliberare care-i va schimba total viata, mergând liber acolo unde Cristos i-o va cere. Contrar filosofiei grecesti, Paul nu crede ca libertatea se dobândeste printr-un efort personal, printr-o initiere sau prin performante intelectuale deosebite. În gândirea paulina, libertatea este un dar care ne converteste la duhul liber al Evangheliei, pentru a trai din el:

Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate (2Cor 3,17).


[1] Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Comments are closed.