Cantarea Cantarilor

PAGINA CRESTINULUI  MISTIC

In luna februarie din acest an, cu ocazia unei reculegeri pe care am facut-o intr-o manastire montana  din  Franta, un frate mi-a dat o carte de meditatie, un comentariu la Cantarea Cantarilor, realizat de parintele Robert de Langeac (1877-1947). Avea un subtitlu care te cucerea:Comoara vietii ascunse. Cu multa indrazneala, am deschis-o si am inteles imediat, dupa comentariile facute la fiecare verset (din februarie am reusit sa strabat doar primul capitol, atat de profund era intelesul textelor), ca nu mi se adreseaza doar mie, sora ascunsa in tacerea atat de intima a muntelui si, mai tarziu, revenind in Bucuresti, in desertul unui oras furnicar, ci tuturor crestinilor care doresc sa traiasca din taina Cuvântului. Misticul este omul care strabate taina divina, atat cat ii ingaduie Duhul Sfant. Culege din ea  roadele linistii interioare si ale marelui Adevar si, dupa aceea, le imparte si celorlati frati, intrupand viata lui Dumnezeu in propria lui viata. Cantarea este o cale ce intrece multe altele … este drumul sufletului mistic in cautarea Mirelui, Cristos.

Eu va propun aceasta cale pe care o vom parcurge impreuna. Dupa o introducere necesara in Cantare, pornind de la un comentariu iudaic, va invit, de saptamana viitoare, in cateva randuri, sa meditam fiecare verset din Cântare si sa devenim, din ce in ce mai mult, suflete mistice, traitoare de taina cea vie.

Introducere –  Targumul Cântarii Cântarilor

Marc Chagall - Cântarea Cântarilor

Marc Chagall – Cântarea Cântarilor

Cântari si laude  pe care le-a cântat profetul Solomon, regele lui Israel, prin Duhul Sfânt, in fata Celui Vesnic, Stapânul lumii. Zece cântari au fost cântate aici pe pamânt, dar aceasta cântare este cea mai minunata dintre toate. Prima a fost cântata de Adam, in momentul in care pacatul i-a fost iertat. Ziua Sabatului a venit si l-a ocrotit. Atunci el a cantat si a intonat acest psalm – cântare pentru ziua Sabatului. A doua cântare a fost cântata de Moise si copiii lui Israel, in momentul in care Cel Vesnic a separat in doua Marea Rosie. Ei au cântat-o impreuna, asa cum este spus: „Atunci Moise a cantat alaturi de copiii lui Israel.” A treia cântare a fost cântata de copiii lui Israel, in momentul in care li s-a dat un izvor de apa, asa cum este scris: „Atunci Israel a cântat.” A patra cântare a fost cântata de profetul Moise, când a sosit timpul ca sa paraseasca lumea si, prin el, a dojenit casa lui Israel, asa cum este spus: „Ascultati, ceruri, si voi vorbi.” A cincea cântare a fost cântata de Iosue, fiul lui Nun, când a luptat contra lui Ghibeon si când s-au oprit in loc soarele si luna timp de treizeci si sase de ore, asa cum este scris: „Atunci Iosue a cântat in fata Domnului.”„ A sasea cântare a fost cântata de Barak si Deborah, când Cel Vesnic a pus Sisara si armata lui in mainile lui Israel, asa cum sta scris: „Iar Deborah si Barak, fiii lui Abraham, au cântat.” A saptea cântare a fost cântata de Ana, in clipa cand, datorita Celui Vesnic, ea a avut un fiu, asa cum se spune: „Si Ana a avut un duh de profetie si a cântat.”  A opta cântare a fost cântata de David, regele lui Israel, pentru toate minunile pe care Cel Vesnic le-a facut in favoarea lui. El a cântat o cântare, dupa cum se spune: „Si David a cântat, prin duhul profetiei, in fata Celui Vesnic, Stapânul lumii. In sfârsit, a zecea cântare va fi cântata de copiii exilului, când  se vor reintoarce din robie, asa cum este spus si explicat de profetul Isaia: „Aceasta cântare va va fi o bucurie, ca in noaptea in care se sarbatoreste Pastele, si bucuria inimii voastre va fi ca aceea a poporului care se va prezenta in fata Celui Vesnic de trei ori pe an, cu instrumentele muzicale si in sunet de trompeta, ca sa urcati pe muntele Domnului, si sa va inchinati in fata Celui Vesnic, Puternicul lui Israel.”

Numele pe care-l are cartea atesta inalta sa desavârsire; este un superlativ asemanator acelora care se utilizau pentru denumirea salii Templului, cea mai sfânta, Sfânta Sfintelor, regelui preafericit, Regele Regilor, celui mai autentic neant, desertaciunea desertaciunilor. Origene scria: „Fericit este acela care intra in Sfânta, dar mai fericit este cel care intra inSfânta Sfintelor, adica locul cel mai sfânt.”. Rabi Aquiba a explicat: „Toate hagiografiile sunt sfinte, dar Cântarea Cântarilor  este preasfânta.” Peshitta (cea mai veche traducere in siriaca a Bibliei) are un subtitlu notoriu: Intelepciunea Intelepciunii lui Solomon. In Sinagoga se citeste Cântarea Cântarilor in ziua octavei Pastelui.

Interpretarea alegorica sau simbolica este cea mai veche dintre interpretari, existând marturii istorice sigure: aceasta interpretare ridica iubirea omeneasca la nivelul simbolic al unei realitati religioase. Marturiile din Misna (Legea orala  a lui Moise) indica faptul ca lucrarea simbolizeaza iubirea lui Dumnezeu fata de poporul sau, Israel, in linia alegoriei conjugale a profetului Osea.

Pentru crestini, Israelul noului legamânt este Biserica lui Cristos. Reluarea traditiei iudaice a fost favorizata prin apropierea pe care o realizeaza sfântul Paul in Scrisoarea catre Efeseni, intre iubirea lui Cristos pentru Biserica sa si iubirea sotului fata de sotia sa. Aceasta intrepretare, care s-a impus o data cu Origene, a fost cea mai cunoscuta de-a lungul istoriei Bisericii, pâna in epoca moderna (G. Kuhn, W Muller, A. Robert, R. Tournay, A. Feuillet…)

Alti Parinti ai Bisericii (sfântul Efrem, sfântul Ambroziu), au intrepretat alegoria in cheie mariana. Spiritualitatea crestina (sfântul Bernard si sfântul Ioan al Crucii) au cautat in alegorie imaginea mistica a unirii sufletului cu Dumnezeul sau. Un ultim curent, ilustrat de Targum (intrepretari ale cartilor Vechiului Testament in aramaica), este reluat de P. Jouon, considerand Cântarea o alegorie istorica, cea  a istoriei lui Israel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *