Istoria textelor Bibliei – targumele

Prezentare pps: Reginele Egiptului
Istoria textelor Bibliei
Targumele

Etimologia cuvantului


Cuvantul Targûm provine din limba akkadiana, preluat in aramaica, apoi in ebraica; targumanu era „interpretul”, el insusi fiind desemnat de un cuvant de origine straina (termenul hitittarkammai – a proclama, a explica, a traduce). Este utilizat in iudaism pentru un intreg sector al literaturii rabinice (targumismul), care contine „traduceri interpretate” ale cartilor sfinte, in limba aramaica occidentala (palestiniana) si orientala (babiloniana) [1].


De ce traduceri ale Torei [2] in limba aramaica?

Limba aramaica [3] s-a raspandit printre iudei o data cu inceputul perioadei exilului din Babilon (586 i.C. – 535 i.C.). Deportatii din anul 586 i.C. – ultimele doua din cele douasprezece triburi ale lui Isarel, Iuda si Beniamin – erau adesea numiti iudei, adica originari din Regatul lui Iuda. Printr-o serie de treceri ale acestui termen, in ebraica vocabula este iehudim, in aramaica iehudaie, in greaca judaios si in latina judaeus.Totusi, in literatura lor religioasa, evreii continua sa utilizeze aproape exclusiv numele de Israel, intitulandu-se „poporul lui Israel” sau „copiii lui Israel.”

In Babilon, poporul evreu a fost provocat de doua realitati: realitatea nationala si cea religioasa. Exilat, departe de Tara Fagaduintei, purtand in suflet nostalgia Templului de odinioara, poporul a fost nevoit sa supravietuiasca alaturi de alte popoare cucerite de Nabucodonosor (605 i.C. – 562 i.C.) [4]. In aceasta perioada, profetul exilului, Ezechiel,tatal Iudaismului, va mentine treaza constiinta nationala a compatriotilor sai, prevestind reintoarcerea triumfatoare a „restului lui Israel” [5] in Pamantul Fagaduintei.

Insa, realitatea religioasa a poporului a fost marcata de lipsa unui spatiu cultual, necesar unei vieti religioase, unei liturgii divine. Distrugerea Templului de la Ierusalim (586 i.C.) a constituit ultimul eveniment fatal al crizei religioase, care incepuse o data cu scindarea Israelului in doua regate, dupa moartea Regelui Solomon (931 i.C.).

In acest nou cadru geografic si etnografic, Gola – poporul in exil – sau Diaspora – poporul imprastiat – au aparut primele structuri ale religiei lui Israel, Iudaismul.

Amintim doar prezenta unor conducatori spirituali, rabinii [6], care aveau datoria sa mentina viu spiritul Torei. Astfel, in exil au fost infiintate locuri de adunare, in care rugaciunile evreilor (in mod special cele trei rugaciuni zilnice, care inlocuiau cele trei sacrificii practicate, de obicei zilnic, la Templu) erau recitate in comun si, mai ales, in care Tora era citita si comentata. Aceste locuri de adunare au fost numite bet hakneset, termen care a fost tradus in greceste prin basileou si in latina prin ecclesia. Cand aceste locuri erau destinate, in mod special, pentru studiu si functionau drept scoli, ele au fost denumite bet hamidrash, „casa comentariului.” Aici rabinii isi exercitau functia lor, mai ales in perioada celui de-al doilea Templu (515 i.C. – 70 d.C.) [7]

Targumele orale

Incepand cu perioada exilului, pana in sec. Al  II-lea d.C., limba vorbita de poporul evreu a fost aramaica, limba oficiala a Persiei. In sinagogile din Babilon si in Templul de la Ierusalim textele oficiale ale Torei erau citite in limba ebraica de catre rabini.Targumistul avea un loc oficial in adunare; el „interpreta” in aramaica textul, verset cu verset, fara a avea dreptul sa dispuna de original. Limba sacra ramanea ebraica.

Targumele orale se aplicau tuturor textelor citite oficial in sinagoga: Legea sau Tora la inceput, apoi haftarôth, redactari profetice, alese in functie de citirea Legii. Regula cerea ca lectura sa fie la inceput intr-un text original, plecandu-se de la o carte scrisa, astfel incat textul sfant sa fie respectat integral. In niciun loc nu era precizata interzicerea redactarii in scris a acestor targume. Insa, nu se permitea targumistului sa aiba un text scris la vedere, cand realiza interpretarea, pentru a nu se confunda cu Scrierea sfanta. Asadar, memoria juca un rol foarte important in transmiterea acestei traditii de interpretare [8].

Targumele scrise

Exista o clasificare a acestora, in functie de cartile biblice traduse si interpretate. Astfel, sunt trei Targume ale Torei. Cel mai vechi se numeste Targumi Yerushalmi (de la Ierusalim), bazat pe o traditie orala veche, ce a fost acceptata de scolile rabinice din Galileea, incepand cu sec. al V-lea d.C. O parte din manuscrisele acestui targum a fost restituita de Geniza [9] din Cairo. Un manuscris complet al acestuia a fost restituit de A. Diez Macho in Biblioteca Vaticanului (Ms. Neofiti 1).

Al doilea Targum al Legii a apropiat textul sau de cel ebraic original si Academiile iudaice din Babilon i-au conferit o valoare oficiala spre sec. al III-lea d.C. Este vorba despre Targumul lui Onkelos, redactat de rabi Eliezer si de rabi Iosua, discipoli ai lui rabi Akiva. Mai este denumit si „Targumul nostru”, fiind autorizat de Talmudul babilonian [10].

O redactare mult mai tarzie, denumita Yerushalmi 1 (TY1) sau Pseudo-Jonathan (Ps. J) a preluat manuscrise intregi din Targumi Yerushalmi, inserandu-le intr-un continut asemamanator cu Targumul lui Onkelos. Procesul de scriere s-a incheiat in Evul Mediu. Targumul Profetilor (Iosua – 2Regi; Ieremia, Ezechiel si cei 12) a fost fixat in aceeasi perioada cu Targumul Onkelos.

Targumul „Megillôt” sau cele Cinci Suluri, hames megillô [11], formeaza o culegere de texte liturgice pentru cinci sarbatori mari: Cantarea Cantarilor pentru Pesah, Sarbatoarea Pastelui, in luna Nisan (martie-aprilie); Rut pentru Savuot, Sarbatoarea Roadelor, in luna Sivan (mai-iunie), Plangerile lui Ieremia pentru Tisa Be Av, Ziua de Doliu, in luna Av (iulie-august), Ecclesiastul pentru Sucot, Sarbatoarea Corturilor, in luna Tisri (septembrie-octombrie) si Estera pentru Purim, Sarbatoarea Sortilor, in luna Adar (februarie-martie). Targumul Scrierilor se refera la Cartile Psalmii, Iov, Proverbe si Cronici.

In afara cartilor Bibliei ebraice este de semnalat si targumul catorva carti traduse in greaca: Tobia, Visul lui Mardoheu si rugaciunea Esterei, completari la Daniel.


[1] Les Targoums, Textes choisis, Supplément au Cahier Évangile 54, Éditions du Cerf, Paris, 1985, p. 5.

[2] Cuvantul tora este derivat din radacina ebraica irh, ( a preda) si se poate traduce prin ,,invatatura” sau ,,instruire” (cf. D.E.I.,  p. 816.) Tora cuprinde primele cinci carti ale Bibliei ebraice, numite si Cartile lui Moise sau Invatatura lui Moise, Legea sfanta.

[3] Limba aramaica este inscrisa in grupul occidental al limbilor semitice, ramura nordica, alaturi de iudaica si siriana.

[4] POTOK, Ch., Une histoire du peuple juif, Collection Agora, Editions Ramsay, Paris, 1996, p. 243.

[5] Expresie tipica vocabularului biblic. Se refera la toti credinciosii israeliti, care au ramas fideli Legamantului de pe Muntele Sinai, asteptand aratarea slavei Dumnezeului  lui Israel, in  Templul din Ierusalim reconstruit.

[6] Rabi, invatatorul meu, cf. D.E.I. p. 653.

[7] EISENBERG, J.,  Iudaismul, Editura Humanitas,  Bucuresti, 1995, p. 50.

[8] ROBERT, A.,  FEUILLET, A.,  Introduction a la Bible, Desclee & Cie Editeurs,  Tournai, 1957, p. 91.

[9] Locul unde se pastreaza manuscrisele, cartile sfinte si obiectele rituale iesite din uz (cf. D.E.I. p. 273).

[10] Cf. D.E.I., pp. 792-793.

[11] Cf. D.E.I., p. 159.

Comments are closed.