Solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt

La izvorul sensului biblic

un itinerariu biblic pentru a descoperi întelesul cuvintelor Bibliei

o prezentare speciala:   Traieste-ti viata!, Cei doi prieteni

Vino, Duh Preasfânt!

Ascultarea fata de Duhul Sfânt este taina sfinteniei

  ee9dasjtSfântul Atanasie a observat ca în tot Vechiul Testament nu este mentionat Duhul Sfânt cu numele Mângâietor, Paraclitus. Motivul acestui lucru este exprimat chiar în cuvintele Domnului Isus: Va este de folos sa ma duc eu pentru ca, daca nu ma voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar daca ma voi duce, il voi trimite la voi (In 16, 7). Trebuia ca acest Cuvânt intrupat sa intre in slava sa, inainte de a-l trimite pe Duhul Sfânt  ca Mângâietor.

 Mângâierea interioara a Duhului Sfânt este de folos pentru noi, deoarece el este Duhul Tatalui si al Fiului. Darurile sale spirituale sunt calitati permanente pe care Dumnezeu ni le daruieste, impreuna cu harul sau sfintitor, pentru a ne intari si a ne face atenti la soaptele Oaspetelui care ne viziteaza din inaltime. Sunt sapte daruri ale Duhului Sfânt: darul intelepciunii, temelia vietii crestine, darul cunoasterii, darul stiintei, darul sfatului, darul evlaviei, darul tariei si cel al temerii de Dumnezeu.

            Primele patru daruri ne lumineaza intelegerea vietii crestine si calea ce duce spre desavarsire. Ultimele trei ne desavarsesc vointa si viata spirituala.

            Darul intelegerii ne este dat pentru a patrunde in adevarurile de credinta; darul intelepciunii ne ajuta sa alegem si sa practicam inspiratiile Duhului; darul stiintei ne permite sa judecam cele ce sunt omenesti; darul sfatului ne indruma spre faptele unei credinte vii; darul evlaviei ne educa blândetea fata de oameni; darul tariei ne da putere in slabiciunile si in fricile noastre; darul temerii ne curma mandria si pornirile rele.

            Sfântul Bernard de Clairvaux, comentând texte din Cântarea Cântarilor, scria: „Peste tot în Cântare se vorbeste despre iubire. Ca sa intelegem ce scrie in aceste texte, trebuie sa iubim; o inima rece nu poate intelege un cuvânt de foc.

            Cei care au primit de la  Duhul Sfânt harul de a iubi  inteleg spusele lui, cuvintele iubirii sale, de aceea raspund si ei in chip asemanator; adica, prin fapte de iubire si de evlavie.

            Asadar, ce iti cere Acela care te-a cautat cu atâta ardoare: Scoala, draga mea, si vino! (Ct 2,10)? El te roaga  sa nu te indepartezi de el in timpul vietii tale. Aceasta dorinta nu poate fi decât a Duhului; el patrunde in abisurile inimii noastre, el purifica gandurile  si intentiile noastre. Tot el, plin de blândete si de gingasie, indreapta vointa noastra pentru a o potrivi cu a sa, ca noi sa o intelegem cu adevarat, sa o iubim cu indrazneala si sa o implinim pe deplin.”

            In vremuri mai apropiate noua, cardinalul Mercier isi sfatuia credinciosii astfel: „Vreau sa va descopar o taina a sfinteniei si a fericirii: Daca in fiecare zi, timp de cinci minute, va lasati imaginarul sa taca,  va inchideti ochii in fata lucrurilor sensibile si daca va feriti urechile sa auda zgomotele pamântului, pentru  a intra in sanctuarul inimii voastre, templul Duhului Sfânt, atunci veti putea vorbi acestui Duh asa:

            O, Duh Preasfânt, sufletul sufletului meu, ma inchin tie, lumineaza-ma, calauzeste-ma, adu-mi mângâiere; spune-mi ce trebuie sa fac; fagaduiesc sa implinesc tot ceea ce imi ceri si sa primesc tot ceea ce mi se intâmpla in viata, ajuta-ma sa cunosc vointa ta si-mi va fi de-ajuns.

            Daca  veti duce la bun sfârsit acest lucru, viata voastra se va scurge linistita, senina si mângâiata, chiar si in clipa greutatilor, pentru ca harul este pe masura incercarii, dându-va putere pentru a duce totul, si veti ajunge la portile Tatalui impodobiti de merite. Ascultarea fata de Duhul Sfânt este taina sfinteniei.”

Despre roadele Duhului Sfânt

  white-dove-wingsDarurile Duhului Sfânt înfaptuiesc în noi roadele bune ale unei vieti daruite lui Cristos. Textul biblic ne spune: Iar roada Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea, curatia (cf. Gal 5, 22-26).

Primele trei roade ale Duhului Sfânt sunt iubirea, bucuria si pacea; iubirea, pentru ca el este iubirea Tatalui si  a Fiului; bucuria, pentru ca el este prezent în Tatal si in Fiul ca plinatate a fericirii lor; pacea, pentru ca Duhul este nodul care îi uneste pe Tatal si pe Fiul. Aceste roade pregatesc sufletul  pentru  a le primi pe urmatoarele: rabdarea si blândetea.

            Virtutea rabdarii tempereaza tristetea iar virtutea blândetii stapâneste mania care se ridica in noi, pentru a îndeparta raul prezent. Aceste doua virtuti lupta si aduc biruinta prin eforturi deosebite; ele se împotrivesc dusmanilor fara violenta, alegând întotdeauna calea bunei în?elegeri. Rabdarea întâmpin? în liniste încercarile care o vor întrista. Astfel, sufletul înt?rit de aceasta virtute îsi regaseste blândetea care va îndeparta din calea sa furia.

            Bunatatea si facerea de bine runt roade pe care le practicam în rela?ia noastra cu aproapele. Bunatatea este dorinta neîncetata a sufletului de a raspândi în jurul sau tot ceea ce duce la armonie, unitate si prietenie. Facerea de bine este împlinirea concreta a bunatatii, prin acte care dovedesc faptul ca suntem fiii lui Dumnezeu.

            Modestia sau cumpatarea in purtare  rostuieste cu noblete trupul, gesturile si cuvintele noastre,  ordonându-le spre o tinuta adecvata elegantei Duhului Sfânt. Omul este întotdeauna în actiune, prins din toate partile, suspus atâtor bulversari sociale, familiale ?i profesionale, încât se ataseaza de multe lucruri. Cumpatarea îl opreste si-i da lumina de a alege ceea ce este necesar în aceasta viata si ceea ce este mai bun pentru Împaratia lui Dumnezeu.

            Simtul masurii si al castitatii maturizeaza dorintele trupului, moderând ceea ce este permis si îndepartând ceea ce dauneaza unei vieti crestine (cf. Gal 5, 20-21, faptele trupului).

            În asteptarea augusta a  Duhului Sfânt,  sa ne intrebam: omul de azi mai are nevoie de aceste daruri? Oare religiile noi nu propun si ele energii eliberatoare, tehnici de infrumusetare a  psihicului si de remodelare a tenului fiintial? Nu exista atâtea teste de maturizare a personalitatii si de identificare a limitelor omului? Într-un cuvânt, ce aduce nou acest Duh Sfânt în societatea noastra care alunga din ce în ce mai mult din hotarele ei sacrul? Si, cu multa putere vom raspunde: taina unei Persoane, unei prezente vii si iubitoare, intrând astfel într-o unitate de viata libera si eliberatoare. Nu mai suntem singuri, izolati de structuri si de ideologii, ci uniti cu o Persoana, unita la rândul ei cu Tatal si cu Fiul.

            La final, maestrul Eckart ne invata: „Sfântul Augustin spunea: Când sufletul este aprins de iubirea dumnezeiasca, Dumnezeu se naste in acel suflet iar Duhul Sfânt este flacara acestei iubiri. Chiar daca omul ar trai si o mie de ani, tot ar mai trebui sa strabata trepte ale iubirii. Asa se întâmpl? si cu focul: el arde cât timp are lemne; cu cât focul este mai mare si vântul sufla mai puternic, cu atât el arde mai tare. Sa inlocuim iubirea cu focul si pe Duhul sfânt cu vântul: cu cât iubirea este mai mare si Duhul Sfânt, sub forma vântului, sufla mai puternic, cu atât sufletul se desavârseste mai mult. Dar nu dintr-o data, ci încetul cu încetul, prin maturizarea sufletului.”

        Citate deosebite:

            „Tatal este Iubirea care rastigneste, Fiul este Iubirea rastignita, Duhul Sfânt este puterea biruitoare a Crucii.” sfântul Filaret al Moscovei

            „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele, îmi pare a fi, cum s? spun? Taina cea mai de taina a învataturii crestine, noua învatatura, si într-un anume fel, pecetea darului Duhului Sfânt.” Nicolae Steinhardt 

            „În clipa în care Policarp a intrat în arena, o voce din cer i-a spus: Curaj, Policarp, fii un om!” Despre martiriul sfântului Policarp

sr. Cristina Mares

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment