Introducere în Evanghelia dupa Luca

REVISTA  BIBLICA

Prezentari ppt: Nasterea lui Ioan Botezatorul Nasterea lui Ioan Botezatorul Luca 1

Introducere în Evanghelia dupa Luca

3000px-Saint_Luc_l'Évangéliste_du_Groupe_des_ÉvangélistesCând Luca si-a propus sa scrie o Evanghelie, avea deja în minte proiectul unei lucrari complementare, acela al cartii Faptele Apostolilor Chiar daca obiectul acestor articole este acela de a trata teme caracteristice celei de-a treia Evanghelii, va fi  important sa evidentiem, atunci când va fi necesar, extinderea lor în anumite episoade ale cartii Faptele Apostolilor. Dar, mai întâi, cine este Luca si pentru cine scrie?

Luca, un istoric sau un teolog?

Sa ne amintim, de la început, ca Luca nu a fost martor la misiunea pamânteasca a lui Isus si nici nu l-a cunoscut personal. Ca dovada, el îsi începe Evanghelia prin a preciza ca scrie din ceea ce au transmis martorii oculari (Lc 1,2), insistând asupra faptului ca „s-a informat cu atentie despre tot de la origini ca sa scrie o relatare ordonata (în folosul) lui Teofil.” (v. 3). Trebuie sa introducem deja o paranteza, pentru a sublinia, la începutul Faptelelor Apostolilor, un pasaj în complementaritate cu aceasta introducere la Evanghelia sa: În prima carte, o, Teofíl, am tratat despre tot ce a facut si a învatat Isus de la început  pâna în ziua în care a fost înaltat, dupa ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese.

Daca este imposibil de indicat locul exact de origine al evanghelistului Luca, este totusi corect sa spunem ca el este de cultura greaca si ca scrie pentru oamenii din aceasta cultura. În mai multe rânduri, remarcam preocuparea lui de a oferi detalii despre geografia Palestinei  si obiceiurile evreiesti .

Pe de alta parte, a existat adesea tendinta de a-l prezenta pe Luca în calitate de istoric al începuturilor Bisericii, din cauza naratiunilor legate de prima comunitate crestina din a doua sa lucrare. Cu toate acestea, este important sa precizam ca Luca este în primul rând un teolog. Un teolog care, totusi, foloseste istoria ca un cadru pentru teologia sa, fara a-si face neaparat griji mereu de exactitatea faptelor. Altfel spus, în opera lui Luca, istoria este în slujba teologiei sale.

san_lu10Isus al lui Luca

Fiecare dintre evangheliile sinoptice subliniaza un rol particular al personajului Isus. De exemplu, din primul verset al cartii sale, Marcu indica faptul ca este „Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”, în timp ce Matei va prezenta un nou Isus Moise, asa cum marturiseste mai ales întregul capitol al cincilea al Evangheliei sale. Luca, la rândul sau, va scoate în evidenta mai mult trasaturile unui profet, Isus, în timpul slujirii sale pamântesti, când nu va deveni Cristos, adica nu îsi va asuma slujba împaratiei decât în timpul învierii sale.

Astfel, de la inaugurarea slujirii sale la sinagoga din Nazaret (Lc 4,1-30), dupa ce a citit un pasaj din cartea profetului Isaia (Lc 4,18-19), Isus îsi aplica tocmai cuvântul profetului. El precizeaza apoi, ca niciun profet nu este bine primit în patria lui (v. 4), asa cum a fost  soarta lui Ilie si a lui Elisei.

Dar care a fost adevaratul rol al profetului printre oameni în vremurile biblice? A prezice viitorul, asa cum tinde sa creada gândirea populara? În niciun caz! Profetul este cel care devine un mesager al vointei lui Dumnezeu, care îsi actualizeaza Cuvântul printre ai sai. Dar cum se traduce aceasta în inima predicarii lui? Prin declaratii care, mai precis, sunt în apararea dreptatii sociale, dupa cum reiese din urmatoarele exemple:

Ti s-a facut cunoscut, omule, ce este bine si ceea ce cauta Domnul de la tine: nimic altceva decât sa împlinesti judecata, sa iubesti îndurarea si sa umbli în umilinta cu Dumnezeul tau. (Mih 6,8)

Caci îndurarea îmi place, nu jertfa, si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. (Os 6,6)

Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; de aceea Domnul m-a uns si m-a trimis sa aduc vestea cea buna saracilor, sa leg [ranile] celor cu inima zdrobita, sa vestesc eliberare celor captivi si deschidere a portilor celor închisi; sa vestesc un an de bunatate a Domnului, o zi de razbunare a Dumnezeului nostru, ca sa-i mângâi pe cei mâhniti. (Is 61,1-2)

posters-luc-l-39-evangeliste-vitrail-a-dom-de-cologneIoan Botezatorul, fiul preotului Zaharia, paraseste Templul, pentru a-si asuma tocmai rolul de profet si a proclama practicarea dreptatii sociale, pe care o ilustreaza cu exemple concrete:

Raspunzând, le-a spus: „Cel care are doua tunici sa împarta cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare sa faca la fel!” (Lc 3,11)

Cu toate acestea, Isus a auzit cuvintele lui Ioan si decide sa le sustina prin botezul lui; cu alte cuvinte, devenind discipolul lui. Astfel, Isus îsi inaugureaza propria sa slujire în urma celei lui Ioan. În toata Evanghelia dupa Luca, îl vedem dând prioritate celor marginalizati si venind în apararea lor. Cu alte cuvinte, tunica purtata de Isus în a treia Evanghelie este cea a profetului. Aceasta este ceea ce vor scoate la iveala articolele scrise despre aceasta Evanghelie. Dar mai întâi va fi necesar, chiar în articolul urmator, sa evidentiem rolul fundamental al Duhului Sfânt, forta divina a actiunii lui Isus si a comunitatii Bisericii începuturilor, asa cum se verifica în întreaga lucrare a lui Luca.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment